Povestea lui Pablo si Bruno. Parabola conductei de milioane

Povestea lui Pablo si Bruno. Parabola conductei de milioane

2 1478

Pablo şi Bruno sunt personajele carţii Conducta de milioane, scrisă de Burke Hedgesavi. Pablo şi Bruno sunt doi prieteni care aleg două căi separate şi au opinii diferite despre independenţa financiară. Ceea ce veţi vedea in filmuleţul de mai jos este încântătoarea poveste animată a aventuri lor.

Aşezaţi-vă comod şi urmariţi lecţia de viaţa ce se desprinde din parabola Conductei.

Demult, într-un mic sat îndepartat locuiau doi prieteni, Pablo şi Bruno. Erau amandoi tineri şi visau la o viaţă mai bună pentru ei, vorbeau adesea despre visele lor şi cum ar putea să devină cei mai înstăriţi oameni din sat. Nu se temeau de munca grea şi căutau oportunităţi care sa îi ajute să işi atingă ţelurile şi să îşi realizeze visurile.

Într-o zi a aparut o oportunitate: primarul satului a decis să angajeze doi oameni care sa aducă apă de la izvorul din munte, prin vale, la poalele satului. Urmau să fie plătiţi în funcţie de cantitatea de apă livrată în sat. Entuziasmaţi, Pablo şi Bruno s-au apucat de treabă. În fiecare zi de dimineaţa până seara cărau galeţile înspre şi dinspre izvor. Munceau din greu cărând apa în sat. Seara se intorceau acasă cu caştigurile din ziua respectivă.

Bruno era mulţumit de munca sa şi de banii castigaţi, era convins ca işi va îndeplini visurile cu această muncă. Bruno s-a gândit, ca pentru a-şi mări caştigurile să folosească găleţi mai mari cu care să aducă mai multă apă la fiecare drum. Credea că, un venit mai mare îi va permite să cumpere o vacă si casa la care visa. Pablo însă, nu era mulţumit. La sfârşitul zilei, îl dureau mâinile şi spatele şi era epuizat. Căuta o modalitate mai uşoară prin care să câştige mai mult.

Într-o zi, lui Pablo i-a venit o idee: şi-a imaginat construirea unei conducte care să livreze apa de la izvor direct în sat. Cu această conductă ar putea aduce mai multă apă în sat fară să mai trebuiască să care galeţi de la izvor, în sat şi înapoi. Curând, s-a entuziasmat foarte tare de ideea lui şi a început să o planifice. Bineînţeles că Pablo i-a împartăşit ideea şi prietenului său Bruno. I-a spus să i se alăture, să muncească împreună şi să construiască conducta. Lui Bruno ideea i s-a părut o prostie.

Bruno nu se putea gândi  doar la ce ar putea să îşi cumpere azi cu banii câştigaţi şi cum să îi obţină mai repede. Simţea că munca pentru a construi conducta l-ar fi încetinit şi ar fi amânat atingerea ţelurilor sale. În schimb, Bruno şi-a pregătit găleţi mult mai mari şi a crescut numărul de drumuri pentru a aduce apă. Era convins că prin această metodă va putea caştiga mai mulţi bani.

Pablo a decis să construiască conducta singur. A realizat că nu-i va fi uşor să o construiască, şi îi va lua mai mult timp până să o termine. Pablo ştia că îi va lua câţiva ani până să termine construirea conductei, dar în mintea sa, ţelul era deja format. În fiecare zi, el a lucrat şi a cărat apa la fel ca şi până atunci, numai că în perioada sfârşitului de săptămână şi în timpul lui liber el a lucrat din greu la săpatul terenului stâncos şi la construcţia conductei. În prima lună nu s-a văzut prea mult din munca sa. Bruno şi sătenii râdeau şi îl tachinau pe Pablo, ei îl strigau “Pablo, omul conductă!”.

În acest timp, Bruno şi-a dublat profitul: el şi-a cumpărat o vacă şi şi-a făcut o casă mai mare. Stilul de viaţă i s-a schimbat. Acum îşi petrece timpul prin barul satului, bucurându-se de venitul obţinut cu greu prin munca sa. Ceea ce Bruno nu a realizat, a fost că puterile au început sa il lase, găleţile păreau din ce in ce mai grele în fiecare zi. Faţa lui părea din ce in ce mai palidă, iar corpul lui din ce în ce mai obosit. În curând, el a început să care din ce în ce mai puţină apă din cauza oboselii. Lună după lună, Pablo lucra să îşi atingă ţelul. În curând, primul an a trecut, la fel şi al doilea.

În sfârşit, Pablo a terminat de construit conducta sa. Nu mai era nevoie să care găleţi ca să aducă apa în sat. Pablo caştiga acum mai mulţi bani decât caştigase vreodată. Apa continua să curga spre sat. În timp ce Pablo dormea, mânca, pleca chiar în vacanţe, apa curgea. Pablo a fost fericit şi mandru de perspicacitatea sa, perseverenţa şi munca depusă. Acum, venitul său curgea, atâta timp cât apa curgea prin conducta sa.

Povestea lui Pablo si Bruno este o reflectare a unei părţi din viaţă. Munca lor simbolizează ceea ce mulţi oameni fac pentru a caştiga bani. Bruno îşi caştigă banii utilizând galeţile. El îsi cară găleţile dus şi-ntors de la izvor la sat în schimbul banilor. Pentru a creşte venitul, Bruno trebuie să mearga fie mai des la izvor, fie să utilizeze găleţi mai mari. Este la fel şi în viaţă, trebuie să munceşti din greu pentru a creşte venitul. Spre exemplu, munca peste program sau a doua slujbă. Putem creşte mărimea găleţilor prin acceptarea unei poziţii mai bine platite în schimbul petrecerii de timp suplimentar la slujbă. Cei mai mulţi, schimbăm timpul pe bani, la fel ca Bruno. Toţi ştim că avem 24 de ore pe zi şi nu e posibil să folosim tot acest timp pentru muncă.

Să revedem ce a facut Pablo. Foarte inteligent, Pablo nu a schimbat tot timpul său pentru un venit limitat. Şi-a utilizat parte din timpul său să construiască conducta. El ştia că această conductă îi va aduce un venit permanent, atâta timp cat apa continua să curgă, un venit permanent ce nu e legat de timpul cât lucrează în fiecare zi. Pablo ne arată că pentru a caştiga un venit nu trebuie întotdeauna să schimbi direct timpul contra bani. Există într-adevăr alte soluţii mai bune.

Dar tu? Eşti la fel ca Bruno care îşi schimbă direct timpul contra bani, sau doreşti să fii ca Pablo, construind şi menţinând o conductă pentru un venit permanent.

 

 

2 COMENTARII

  1. intr-adevar, foarte buna paralela cu viata obisnuita a oamenilor obisnuiti, care de cele mai multe ori nu accepta schimbarea pentru ca nu inteleg valoarea acesteia!
    dar pentru a obtine mai mult nu trebuie sa muncesti mai mult!
    trebuie sa muncesti inteligent!n-am spus sa nu muncesti, ci sa muncesti… inteligent!

    multumesc!Toate cele bune, Alyn :)

Lasa un raspuns